Un pic politico-social, un pic realist, un pic melancolic…
Salut! V-am obisnuit deja cu pauze lungi intre posturi si imi place obiceiul asta creat. Ma uit un pic la televizor acum. Subiectul general e asta cu reducerile de pensii de salarii. Nu ma pricep, n-am contribuit la buget pana acum si n-am simtit in mod constant cum e sa castigi banii “tai”, dar deja parca nu m-ar mai interesa subiectul asta prea mult dat fiind faptul ca exista unele lucruri care imi stau pe creier si nu li se cauta rezolvare. Probabil va intrebati daca n-am si eu bunici pensionari si altele. Ba da … Am bunici pensionari, or sa se descurce un pic mai greu, or sa renunte la anumite bunuri sau poate or sa renunte la economii si tot o sa traiasca. Am avut mereu un spirit de avocatul anumitor parti asa ca si acum o sa ma postez de partea unei categorii sociale dupa mine condamnate si anume bolnavii de canceri. Chiar mai restrans, copiii bolnavi de cancer. N-am avut ocazia sa intru intr-un spital de oncologie desi am trecut pe langa atatea dar promit ca o sa-mi fac curaj si o sa incerc si experienta asta. Intrebarea mea ar fi in felul urmator : de ce subventii pentru schiopi, orbi, ciungi, amnezici, oligofreni falsi si nedovediti? De ce nici un fel de subventie speciala pentru copiii bolnavi de canceri ? de ce nici un fel de investitie in spitalele de oncologie ? de ce nu o educatie unui anumit sector de populatie care n-au o conduita medicala regulata ci doar in al 13-lea ceas ? doar pentru simplu fapt k suna k si cum ai arunca banii pe fereastra pentru ca oricum sunt condamnati ? de ce nu s-a constituit pana acum un fond special la ministerul sanatatii pentru persoanele defavorizate la care sa se apeleze atunci cand acestea au o urgenta de genul acesta, interventie chirurgicala vitala? Nu stim, raspunsul meu ar fi dezinteres si natura umana.
As vrea acum sa devin un pic realist. Noi suntem facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu ni se spune inca de mici inca din biblie. De ce vrea Dumnezeu ca viata unui om sa depinda de bani ? eu zic ca nu vrea. Prefer doar sa cred ca are un pic de “treaba” cat timp exista aceste chinuri pentru niste suflete mari in trupuri mici.
Ideea mea e ca totul e nimic, fericirea e relativa si orice clipa trebuie traita ca si cum ar fi ultima. NU merita sa regretam nimic in viata atata timp cat gandim in mare proportie si cu inima, cu sufletul, cu latura umana. Va marturisesc ca am o problema cu perioadele relativ dese in care raman in pana de bani si ma intristez aproape maladiv cand simt ca nu mai am aceeasi putere pe planul asta. ce sunt banii ? hartii…simplu! Suntem sanatosi ? avem o familie avem pe cineva care tine la noi si la care tinem si noi la randul nostru ? asta e tot ce conteaza!! Ce sunt alea proteste ? ce-s alea greve mitinguri ? pensionari violenti … muncitori inraiti robotic… intr-o clipa se poate termina totul.
Pentru ce ? pentru bani ? ….se pare ca da…
Am invatat de la tata o chestie care la inceput mi s-a parut cliseu, si anume ca viata e o lupta continua. Niciodata n-ai cum sa zici “hai ca e bine, ajunge!”, nu se stie ce se poate intampla care sa intoarca situatia la 180 de grade, dar tot timpul trebuie sa avem capul sus si sa gandim cu inima.
Va pup va iubesc va respect !!
