Codul bunelor maniere II
Salut !
M-am hotarat sa raspund azi articolului scris de prietena mea. Sa vedem ce-o iesi. O sa incep prin a-i raspunde la intrebarea lansata in finalul articolului. DA, am reusit sa opresc timpul in loc si am reusit sa-l “derulez” mai repede parca pana la o noua clipa a revederii.
Exista momente in viata cand esti multumit de tine, cand esti satisfacut de ceea ce-ai realizat, cand simti ca ai luat o serie de decizii bune si cand simti ca te-ai auto-deturnat de la un drum gresit. Sa zicem ca esti adolescent… 15-16 ani, esti baiat si te atrag anumite miraje ale vietii, iti place sa fii vazut intr-un fel, intr-un context anume sau in anumite cercuri si esti dispus pentru asta sa risti putin. Cresti…si iti dai seama ca nu e bine si ca risti, iti dai seama ca s-ar putea sa nu mai poti sa iesi din joc, dar ai puterea sa faci pasul si iesi din anumite cercuri si anturaje si o iei pe drumul tau de baiat cuminte, reusesti, termini un liceu, iei un examen cu bine si intri la o facultate… Stai si te gandesti ca e bine si ca gata, ai copilarit destul si ca vrei sa te linistesti un pic, sa te linistesti intr-o relatie, sa te linistesti pe orice plan, sa ai un pic de monotonie, pentru ca tu stii ca esti capabil sa-i dai dinamism:”>.
Si incepe o facultate, incepi o relatie plina de compromisuri cu cineva care in mintea ta e capabil sa te schimbe sa iti dea un fel de stabilitate. Si sunt faze marunte care nu iti convin dar taci, poate orbit de anumite principii poate din dorinta de a te stabiliza sau poate doar prostit de acea persoana. Dar, baietii au orgoliu, ahhh Slava Domnului! si vine o faza in care gresesti, poate putin si exista un mic repros, in mintea ta nefondat, si orgoliul tau te guverneaza, si zici stop!… Si e bine, dar nu iti dai seama atunci, iti dai seama peste catva timp, cand intalnesti pe altcineva, cineva care era langa tine in tot timpul acela cat ai fost tu guvernat, dar nu ai avut ochi sa-l vezi, cineva pentru care ai fi fost necesar inca din prima clipa cand Dumnezeu v-a adus in acelasi loc. Si simti ceva, simti inca de la prima forma de adresare si din primele jocuri de cuvinte ca se leaga ceva. Si te miri te framanti, iti pui intrebari. Ajungi sa cunosti acea persoana, vezi ca dintr-un motiv numai de ea stiut sau poate nici de ea stiut te ajuta, ii pasa de tine, la inceput poate la fel ca de toti ceilalti dar pe parcurs mai cu atentie. Aflii ca ar exista un obstacol, dar totusi….Ceva din tine iti spune sa fii si tu atent cu acea persoana. Te ridici deasupra ta ca un Duh si te uiti cu ochiul mintii, si nu intelegi ce se intampla dar nu ripostezi, dai curs “jocului” cum bine a spus prietena mea, si iti dai seama ca nu a fost intamplator nici acel prim salut nici formele de adresare. Incet incet va apropiati unul de altul si este nevoie de un moment, de o seara, de un moment intuit de amandoi in subconstient dar niciodata adus in discutiile voastre. Si se intampla, si te bucuri si incepi sa intelegi cate ceva. Obstacolul care pana atunci statea in mintea ta intre voi, parca se pierduse intr-o ceata, parca se pierdea si era uitat pentru unele clipe magice. Si parca nu te mai apasa asa mult acel obstacol, parca nu te infraneaza, parca nu mai conduci tu “jocul” ci te lasi condus de vraja dintre voi. Asemeni asta ca o trasura a fericirii, in care tu cu ea stai in spate iar un birjar nevazut va conduce pe tot felul de cai, care mai de care mai nebanuite. Si va lasati dusi, pentru ca asta va face bine, pentru ca asta v-a lipsit amandurora, pentru ca amandoi aveti nevoie unul de altul si altceva nu mai conteaza, nu va mai intereseaza lumea din jur nu va mai intereseaza zgomotele din jur sau cat timp trece atunci cand sunteti unul langa altul. Ajungeti sa aveti incredere unul in altul si sa va fie dor de orice, de gesturi, de saruturi de atingeri de orice. Si “vanati” clipe in care puteti fi numai voi doi. Sunteti in locuri in care sunt si altii dar ascultati tulburati unul de prezenta altuia ce se aude in jurul vostru fara a retine nimic. E frumos, si e de-abia un inceput al unor momente simple, naturale si care vin de la sine… Plecati amandoi intr-un loc pe care voi il binecuvantati cu sentimentele voastre, va intelegeti amandoi unul pe altul si va cunoasteti in cele mai mici detalii si va indragostiti unul de altul prin imbratisarile voastre si jocul corpurilor voastre… E frumos… Si urmeaza sa plecati iar, si din nou va lasati sufletele prizoniere corpurilor voastre. Si o sa fie bine si amandoi stiti asta, pentru ca amandoi aveti nevoie unul de altul…
Urmeaza si partea a treia…
Va salut si va respect !
